

Montajul șindrilei bituminoase a devenit tot mai popular în ultimii ani, datorită perioadei de exploatare garantate de la 20 la 100 de ani. Această soluție este flexibilă, ușor de instalat și potrivită pentru orice formă de acoperiș, de la lucarne la acoperișuri rotunde.
În detaliu, șindrila bituminoasă permite concomitent hidroizolarea și finisarea exterioară a acoperișului, fiind realizată dintr-o combinație de bitum oxidat, fibră de sticlă, nisip, polietilenă și ardezie. Vă vom arăta cum se montează șindrila bituminoasă pas cu pas, de la pregătirea suportului OSB și instalarea foliei, până la finalizarea lucrării. Să începem!

Sursă imagine: freepik.com
Sindrila bituminoasă reprezintă un tip de învelitoare constituită din plăci de diferite modele și forme, prevăzute cu inserție din fibră de sticlă. Această învelitoare modernă a apărut pentru prima dată în SUA în secolul al XIX-lea, inițial sub formă de role de carton cu strat bituminos. La începutul secolului al XX-lea, tehnologia a fost îmbunătățită, permițând producția pe scară largă pentru acoperișuri.
Compoziția sindrilei este complexă și cuprinde patru componente esențiale. Fibra de sticlă reprezintă baza sindrilei și oferă produsului finit calitățile ideale necesare manipulării și rezistenței. Bitumul sau asfalul are în principal rol impermeabil, dar și de fixare a granulelor.
Stabilizatorii cresc rezistența sindrilei la foc și la intemperii, iar granulele din particule de rocă sau nisip se aplică pe suprafața plăcilor și protejează împotriva razelor UV. Granulele din bazalt sunt colorate cu pigmenți anorganici la temperaturi de peste 600 grade, oferind nu doar protecție, ci și aspect estetic durabil.
Pe piața din România există trei tipuri principale de șindrilă bituminoasă:
Fiecare tip poate fi montat pe pante ale acoperișului cuprinse între 5° și 85°, ceea ce înseamnă compatibilitate cu o gamă largă de proiecte arhitecturale. Producătorii oferă în general trei categorii: econom, standard și premium, fiecare adaptată diferitelor bugete și cerințe de performanță.
Printre avantajele utilizării sindrilei pentru acoperișuri se numără prețul accesibil, fiind cea mai economică opțiune de învelire în prezent. Flexibilitatea permite instalare ușoară, indiferent de forma acoperișului, unghiuri sau colțuri.
Rezistența în timp este notabilă, materialul nefiind necesar să necesite îngrijire specială, iar înlocuirea unei singure plăci se realizează extrem de ușor. Mai presus de orice, are proprietăți ignifuge, protejând lemnul de foc.
Greutatea este relativ ușoară, aproximativ 8-11 kg/mp, neaplicând presiune și neîngreunând structura casei. Sindrila este impermeabilă, izolează foarte bine casa și nu permite pierderea căldurii.
Cu toate acestea, materialul prezintă și dezavantaje. Sindrila poate fi ușor îndepărtată de vânturile puternice generate de tornade, fenomen din ce în ce mai întâlnit în România.
În funcție de producător, un acoperis din șindrilă bituminoasă trebuie schimbat la intervale de 15-30 de ani, deși modelele premium pot rezista peste 40 de ani. În lipsa soarelui, sindrila poate fi susceptibilă la creșterea mucegaiului.

Sursă imagine: freepik.com
Pentru montare sindrila bituminoasa am nevoie de un set de scule relativ simple. Un ciocan de dulgher sau pistol pneumatic pentru bătut cuie accelerează lucrul pe suprafețe mari. Cuiele galvanizate cu striații trebuie să aibă lungimea de 25-35 mm și diametru al capului de minim 8-10 mm.
Cutter-ul profesional cu lame de rezervă sau foarfecă specială taie sindrila precis. Ruleta și creionul de tâmplărie ajută la măsurători exacte, iar sfoară de trasat cu pudră de cretă aliniază rândurile perfect. De asemenea, nivelă cu bulă de aer, mistrie pentru aplicat mastic bituminos, mănuși de protecție și ochelari completează echipamentul.
Plăcile OSB formează suportul rigid, cu grosimea recomandată de minim 12-15 mm, în funcție de distanța dintre căpriori. Trebuie să fie plăci OSB-3 sau OSB-4, rezistente la umiditate. Membrana bituminoasă autoadezivă sau carton bitumat pentru solzi se montează sub șindrilă și asigură hidroizolație suplimentară, barieră de vapori și protecție.
Pe lângă acestea, elementele de tinichigerie includ șorțuri de streașină, pazii laterale, dolii metalice și elemente de coamă. Adezivul bituminos lipește suplimentar sindrila în zonele expuse la vânt puternic, pe pante mici și la dolii. Elementele de ventilație pentru acoperiș previn acumularea de umiditate.
Calculez cantitatea necesară adăugând un procent de 10-15% pentru pierderi generate de decupaje și suprapuneri. În general, într-un metru pătrat se montează 7 șindrile, deci consumul de cuie per m² este de 28 cuie minimum. Pentru primul rând am nevoie de 5 cuie per șindrilă, iar pentru pante mai mari de 50° fixez cu 6 cuie. Un kilogram de cuie acoperă aproximativ 15 mp de șindrilă.

Sursă imagine: freepik.com
Înaintea începerii lucrărilor verific dacă scândurile sunt uscate și bine fixate. În plus, pentru rigidizarea îmbinărilor dintre elementele structurale, se pot utiliza conectori pentru lemn, care contribuie la stabilitatea acoperișului pe termen lung.
Plăcile OSB trebuie să corespundă standardelor europene OSB/3 și OSB/4, cu spații de susținere între 40 și 60 cm și să fie tratate împotriva ciupercilor și termitelor. La montarea OSB-ului las un spațiu liber de 3-4 mm între plăci pentru dilatare termică. Fixez plăcile cu șuruburi autofiletante de calitate și conectori pentru lemn, eliminând problemele viitoare de stabilitate.
Membrana bituminoasă autoadezivă se montează ca un covor, paralel cu marginile acoperișului. Desfășor pătura și aplic prin cuie pe foaia OSB, funcționând ca o barieră de umezeală.
Suprapun benzile cu minim 15 cm pentru a preveni infiltrarea apei. Membrana trebuie instalată cât se poate de drept, deoarece sindrila copiază planeitatea stratului suport.
La dolii aplic o hidroizolație suplimentară, suprapunând membrana cu cea de pe astereală pe circa 15 cm. Montez profile metalice la marginea streșinilor și pun o bandă de pornire jos de tot, reprezentând linia de start pentru primul rând de șindrilă. În zonele unde structura necesită susținere suplimentară, utilizarea unor suporți grindă ajută la fixarea corectă a elementelor portante și la prevenirea deformărilor în timp.
Sistemul de ventilație are orificii de aerisire la coamă și orificii de admisie a aerului la streașină. Pentru ventilare eficientă asigur o diferență de nivel între golurile de admisie și evacuare de minim 91 cm. Ventilarea previne acumularea căldurii excesive și a condensului.
În acoperișurile neventilate temperatura depășește uzual 66°C, ducând la îmbătrânirea accelerată a învelitorii. Condensul este inamicul numărul 1, acumularea lui produce putrezirea lemnului și afectează izolația. Pentru fixarea discretă a unor elemente auxiliare din zona streșinii sau pentru consolidări suplimentare, se poate folosi banda perforată, datorită flexibilității și rezistenței sale.

Sursă imagine: freepik.com
Trasez cu sfoara cu praf de creta linii de ghidaj pe suprafata, la distante de 1 m pe verticala si 70 cm pe orizontala. Banda de pornire se confectioneaza din sindrila normala, taindu-se partea cu solzi pentru a obtine o forma dreptunghiulara. O fixez deasupra profilului metalic astfel incat marginea de jos sa fie la 2 cm distanta deasupra muchiei profilului.
Incep montarea de la mijlocul apei acoperisului pentru o mai buna aranjare pe orizontala. Primul rand se aplica la 1-2 cm de muchia profilului metalic, suprapunandu-se cu banda dreptunghiulara de inceput. Bat cuiele drept, astfel incat capetele sa culce perfect pe suprafata placilor.
Al doilea rand il incep defazat cu un solz fata de primul, astfel incat marginea solzilor sa fie la acelasi nivel cu golul dintre solzi al randului precedent. Fixez cu 4 cuie pentru pante intre 12-45 grade, iar pentru pante peste 45 grade folosesc 6 cuie pe fasie.
Pentru dolii trasez doua linii de reper simetric fata de ax, la distanta de 15 cm. Taie placile de sindrila paralel cu aceste linii si lipesc capatul dinspre dolie cu mastic bituminos. La coama folosesc elemente dreptunghiulare decupate, fixate cu cuie mai lungi.
Verific daca toate cuiele sunt bine batute si nu strapung sindrila. Temperatura optima pentru montare este de circa 20 grade C. Inspectez suprafata pentru goluri neacoperite si aplic mastic bituminos suplimentar unde este necesar.
Acum aveți toate cunoștințele necesare pentru a monta sindrila bituminoasă pe acoperișul vostru. Urmând acești pași, veți obține o învelitoare durabilă care vă va proteja casa pentru decenii. Acordați atenție pregătirii suportului OSB și ventilației, acestea fiind esențiale pentru longevitatea acoperișului. Respectați temperatura optimă de montare și fixați corect fiecare placă. Cu răbdare și precizie, rezultatul va fi impecabil și de lungă durată.
Prin abonarea la newsletter, sunteți de acord cu procesarea datelor dvs. în conformitate cu Politica de confidențialitate