Igrasie în casă: cauze, soluții și cum scapi de ea definitiv

Ce este igrasia în casă?

Igrasia reprezintă o acumulare excesivă de umiditate în structura pereților unei clădiri, caracterizată prin retenția unei cantități ridicate de apă în porii materialelor de construcție. Spre deosebire de condensul temporar care dispare după aerisire, igrasia este un fenomen persistent care afectează în profunzime structura zidăriei și necesită intervenții specifice pentru eliminare.

Fenomenul apare din cauza apei care este reținută de porii materialelor din care sunt construiți pereții, cum ar fi cărămida, betonul sau BCA. Pe măsură ce igrasia se dezvoltă, aceasta creează un mediu favorabil pentru apariția microorganismelor, în special a mucegaiului, o ciupercă saprofită sau parazită care prezintă riscuri semnificative pentru sănătate și afectează calitatea aerului din interiorul locuinței.

Igrasia apare, de regulă, în colțurile încăperilor și se extinde treptat pe pereți și tavan. În timp, umiditatea persistentă distruge vopseaua de pe pereți, degradează tencuiala și afectează chiar plăcile de rigips. Zonele predispuse la apariția igrasiei includ bucătăria și baia, unde activitățile casnice precum gătitul sau băile cu apă fierbinte degajă cantități ridicate de vapori de apă în aer. Cu toate acestea, igrasia poate afecta toate încăperile unei locuințe, inclusiv pereții interiori sau exteriori, acoperișul, pardoseala, tavanul, subsolul sau cămara.

Semnele revelatoare ale igrasiei includ mirosul caracteristic persistent de mucegai, care nu dispare nici după aerisirea îndelungată a încăperilor. În realitate, aspectul vizual al pereților oferă indicii clare: vopseaua începe să se exfolieze sau să formeze bule, tapetul se desprinde, iar în zonele afectate apar pete de culoare închisă, inițial gălbui sau maronii, care evoluează spre negru sau verde. Textura pereților se modifică, tencuiala devine friabilă, se umflă sau se sfărâmă ușor la atingere, semnalând că apa a pătruns în structura materialelor. De asemenea, în cazurile avansate pot apărea depuneri albe sau gălbui cunoscute sub numele de eflorescențe, rezultate din migrarea sărurilor minerale odată cu apa.

Cauze principale ale igrasiei

Sursa imagine: pexels.com

Lipsa sau defecțiunea hidroizolației

Hidroizolația reprezintă prima linie de apărare a oricărei clădiri împotriva infiltrațiilor de apă. Aceasta protejează fundațiile, pereții exteriori și terasa de contactul direct cu apa din sol, din precipitații sau din pânza freatică. Când hidroizolația îmbătrânește, se fisurează sau lipsește complet, apa se infiltrează treptat, capilar, adânc în structură. 

Membranele bituminoase degradate, tencuielile exterioare crăpate sau rosturile neîntreținute permit umidității să pătrundă în materialele de construcție. În lucrările de remediere care presupun montarea unor profile sau elemente auxiliare pe suprafețe minerale, șuruburi de beton pot asigura o fixare mecanică fermă, cu condiția ca zona să fie pregătită și suportul să fie corespunzător.

Fenomenul de capilaritate în fundații și pereții de subsol reprezintă o cauză extrem de frecventă a igrasiei în subsoluri și la parterul clădirilor fără hidroizolație orizontală sau cu hidroizolație degradată. Pereții umezi la bază, tencuiala care cade în fâșii orizontale și eflorescențele albe constituie semne clare ale capilarității active. Casele mai vechi, cu pereți masivi, sunt deosebit de vulnerabile la acest tip de igrasie, iar identificarea cauzei exacte necesită, de regulă, expertiza unui specialist.

Sol umed și drenaj inexistent

Nivelul apei din sol, precipitațiile și tipul terenului influențează direct apariția umidității în pereți. Terenul argilos reține apa, ploile frecvente cresc umiditatea solului, iar lipsa drenajului provoacă acumularea apei în jurul fundației. Un nivel ridicat al apei freatice exercită presiune constantă asupra structurii, facilitând pătrunderea umidității prin capilaritate. 

Sistemul de drenaj perimetral reduce cantitatea de apă din sol și scade presiunea asupra pereților. În amenajările exterioare din apropierea casei, suporți pentru stâlpii de beton pot contribui la separarea elementelor din lemn de zonele expuse umezelii și la reducerea contactului direct cu apa acumulată la nivelul terenului.

Ventilație slabă și condensare

Umiditatea excesivă în aer, peste 60%, creează condiții optime pentru apariția sporilor de mucegai. Ventilația deficitară împiedică circulația aerului, astfel încât umezeala se acumulează în colțuri, rosturi și spații închise. Condensul se formează atunci când aerul umed din interior intră în contact cu suprafețe reci, procesul fiind frecvent confundat cu infiltrațiile propriu-zise. Activitățile casnice precum gătitul, dușurile sau uscarea rufelor în interior degajă cantități semnificative de vapori de apă, iar fără ventilație adecvată, acest exces de umiditate se acumulează în locuință.

Infiltrații de apă din exterior

Apa de ploaie pătrunde prin acoperiș, fisuri în pereți, feronerie sau fundație. Jgheaburile înfundate sau deteriorate, burlanele cu scurgeri și racordurile de acoperiș prost executate provoacă acumulări de apă care, în timp, pătrund în structura acoperișului și de acolo în pereți. Instalațiile sanitare defecte sau tevile fisurate permit infiltrarea apei în pereți și pardoseală, iar această umiditate în contact cu materialele de construcție duce la dezvoltarea igrasiei.

Cum scapi de igrasie definitiv

Sursa imagine: pexels.com

Injectare chimică în perete

Bariera chimică prin injectare reprezintă metoda directă de stopare a ascensiunii capilare a apei. Se realizează un șir de găuri orizontale cu diametrul de 12 mm, la distanțe de maximum 120 mm între ele, în rostul de mortar situat la aproximativ 150 mm deasupra nivelului terenului. 

În aceste găuri se introduce o substanță pe bază de silani sau siloxani, care pătrunde în capilarele materialului și polimerizează în contact cu umiditatea, formând un strat continuu impermeabil. Produsele precum Dryzone sau SikaMur InjectoCream se aplică fără necesitatea unei pompe speciale de injectare. Tehnologia oferă o durată de viață de peste 25 ani.

Tăiere mecanică și inserare membrană

Metoda presupune tăierea sau găurirea mecanică a pereților și montarea plăcilor de hidroizolație în etape. Procesul este invaziv dar garantează rezultate durabile prin introducerea unei bariere fizice efectivă între zonele umede și uscate ale structurii.

Hidroizolație exterioară și drenaj

Intervenția la nivelul fundației necesită săparea în jurul construcției și realizarea unui șanț până la baza fundației. Se aplică membrane bituminoase, polistiren și mortar hidroizolant pe suprafața exterioară. Sistemul de drenaj perimetral cu tuburi perforate învelite în geotextil se instalează concomitent pentru evacuarea apei acumulate. Dacă lucrarea presupune și fixarea unor elemente metalice auxiliare pe suporturi solide din beton, o ancoră bolț poate fi utilizată pentru realizarea unei prinderi mecanice rezistente.

Tencuieli speciale anti-igrasie

Mortarele macroporoase cu conținut de pori între 30-45% permit difuziunea vaporilor de apă din zidărie. Tencuiala veche se îndepărtează pe o porțiune de minim 50 cm peste nivelul igrasiei vizibile. Se aplică în straturi succesive de maximum 1 cm, cu timp de așteptare de 8-10 ore între straturi. Consumul specific este de aproximativ 10 kg/mp/cm, iar uscarea completă are loc în maximum 5 zile.

Igrasie la subsol: cauze și soluții specifice

Subsolurile necesită hidroizolație și ventilare corespunzătoare. Pânza freatică ridicată și precipitațiile abundente provoacă presiune hidrostatică exterioară. Dezumidificatoarele cu capacitate de peste 20 l/zi controlează umiditatea internă.

Cum previi apariția igrasiei

Sursa imagine: pexels.com

Monitorizarea constantă a umidității din interior permite intervenția înainte ca problema să devină gravă. Higrometrul digital măsoară umiditatea relativă din aer, nivelul ideal situându-se între 45% și 55%. Dacă umiditatea depășește constant 60%, se impun măsuri imediate de reducere. Dezumidificatorul cu capacitate de 20-40 litri pe zi menține umiditatea sub pragul de 55-60%, sub care colonizarea fungică încetinește.

Aerisirea încăperilor se realizează de minimum două ori pe zi, dimineața și seara, pentru 5-10 minute. În baie, ventilatorul de extractie se pornește după fiecare duș pentru evacuarea rapidă a vaporilor. Temperatura constantă între 20 și 23 de grade Celsius reduce riscul de condens. Hota din bucătărie se folosește la fiecare gătit pentru absorbția aburului.

Hidroizolația fundației și a pereților exteriori previne ascensiunea capilară. Cimentul antiigrasie conține aditivi speciali în mortar. Vopseaua antiigrasie creează o barieră impermeabilă împotriva formării condensului. La realizarea termosistemului exterior, dibluri termoizolații alese în funcție de materialul suport și grosimea izolației contribuie la fixarea stabilă a plăcilor termoizolante și la continuitatea corectă a sistemului.

Uscarea rufelor în interior crește nivelul de umiditate și se evită pe cât posibil. Plantele udate abundent contribuie la umiditatea din locuință.